Alfred Bulai recomandă...
"Nu există o carte anume. În primul rând aş recomanda studenţilor să citească mai multe cărţi decât pagini de internet. Să citească orice carte, publicaţie. A recomanda ceva anume presupune deja un filtru: „Astea sunt cărţile fundamentale!”... Sunt prea multe cărţi astăzi, ca să mai putem vorbi de cărţi fundamentale.Desigur, recomand autorii clasici, cărţile de referinţă pentru anumite problematici care au lansat concepte fundamentale şi care ţin de cultura generală a unui intelectual, fără să fie neapărat din domeniul sociologiei. Aş aminti pe Karl Popper, Thomas Khun, Sigmund Freud. Orice cititor are o relaţie specială cu o carte. Din acest motiv, o carte poate fi fascinantă pentru un cititor şi complet anostă pentru un altul. Cred că esenţial nu este să citim o anumită carte, ci să ne construim o relaţie specială cu cărţile, cu autorii. Cred că mai important decât relaţia cu o carte este relaţia cu un anumit autor, cu o anumită personalitate. Sunt autori în domeniul ştiinţelor sociale care au scris zeci de cărţi, autori care au scris o singură carte de referinţă pentru domeniul ştiinţei sau chiar autori ale căror cărţi au fost scrise nu de ei, ci de studenţii lor."
Vladimir Pasti recomandă...
"În primul rând, foarte multă istorie socială, economică şi politică, cărţi ale autorilor din şcoala lui Fernand Braudel, începând cu Braudel însuşi şi continuând cu autorii români de acelaşi tip (de exemplu H.H. Stahl, etc.). Şi cât mai multă cercetare concretă, pe studii de caz, de la Immanuel Wallerstein şi Samir Amin, până la Joseph Stiglitz şi Yunus în sociologie şi economie, Garfinkel şi Foucault în studiul comunităţilor umane „închise”, Leakey şi Levy-Strauss în paleo-antropologie şi antropologie culturală, sau Jane Goodall în studiul societăţilor animale. Nu trebuie în nici un caz uitată „ştiinţa despre ştiinţă”, ai cărui lung şir de autori principali începe cu Aristotel şi Euclid şi nu se termină cu Einstein, Popper, Thomas Kuhn, Imre Laktos, Jean Piaget sau Noam Chomsky. Este surprinzător cât de multe lucruri, din cât de multe domenii şi cât de diferite trebuie să fie familiare unui sociolog, dar este de înţeles dacă ne gândim că sociologia, ca ştiinţă despre societate, este nevoită să înţeleagă şi studieze toată uriaşa diversitate a acesteia. Apoi, cât mai mulţi autori români contemporani – lecturi critice, desigur – dar este esenţial pentru studenţi să cunoască opiniile şi paradigmele referitoare chiar la lumea în care trăiesc zi de zi, indiferent dacă sunt de acord cu ele sau nu. Aici, trebuie să facă o diferenţă netă între „manuale”, cărţi construite din alte cărţi şi referitoare la cărţile scrise, în majoritate, în lumea occidentală, şi cărţile care se ocupă chiar de realităţile româneşti contemporane. Cele din urmă sunt obligatorii. Primele pot fi ocolite cu uşurinţă, citind autorii occidentali în original şi mai puţin notele de lectură ale profesorilor universitari români. Literatura beletristică poate fi un material de studiu excepţional, referitor la viaţa elitelor, din care studenţii fac parte, şi la modul în care elitele „văd” (se raportează) la populaţie. Există nuvele sau romane care descriu mai bogat şi mai complet o societate decât o poate face orice studiu de specialitate. „1001 de nopţi”, „Don Quijote” şi romanele picareşti spaniole, Fielding, Dickens şi romanul francez din secolele XIX-XX, Tolstoi, Dostoievski, Gogol şi Cehov pentru Rusia secolului al XIX-lea, Hasek, Thomas Mann, Kafka, Camus, Sartre etc. pentru societatea europeană a începutului secolului al XX-lea, Soljenitzin, Bulgakov şi cuplul Ilf şi Petrov, pentru începuturile comunismului, Sadoveanu, Marin Preda, Panait Istrati pentru România primei jumătăţi a secolului al XX-lea, etc. Există, apoi, o vastă literatură care ilustrează la fel de bine, dar mai sugestiv decât orice studiu ştiinţific ideologia unei epoci. Nimeni nu a reprodus mai bine ideologia capitalismului în ascensiune, bazată pe combinaţia dintre inginer, om de ştiinţă şi politician, decât Jules Verne, aşa cum Kipling este unul dintre cei mai importanţi ideologi ai imperialismului britanic. Modernismul şi post-modernismul celei de a doua jumătăţi a secolului al XX-lea în occident sunt la fel de revelatoare pentru lumea în care trăiesc autorii ca şi romanul sud-american atunci când este vorba despre rezistenţa şi descompunerea societăţii ţărăneşti din America Latină. Problema intelectualului modern nu este ce anume citeşte, ci cum anume citeşte. Seria „Hary Potter” poate fi citită la fel de bine pentru destindere, dar şi ca o ilustrare a unei tendinţe culturale contemporane de creare a unei noi mitologii, după modelul goticului medieval (ca şi „Stăpânul Inelelor” sau cărţile „horror” ale lui Stephan King)."
Cristian Pîrvulescu recomandă...
"În primul rând aş recomanda Versetele satanice de Salman Rushdie ….. Dintre carţile pe care nu le-aş recomanda una este Biblia, e o carte pe care nu aş recomanda-o nimănui. Universitatea nu formează oameni de ştiinţă, ci cetăţeni, un student trebuie să fie un om liber şi pentru a fi un om liber trebuie să gândească liber şi atunci pentru asta Versetele satanice ale lui Salman Rushdie sunt o experienţă iniţiatică în sensul pe care îl defineam mai devreme.Eu nu recomand o carte ca un profesor [...] nu văd relaţia dintre dascăl şi student ca fiind o relaţie între profesor şi elev. Eu consider că i se poate transmite mai mult unui student decât nişte cunostinţe pentru că dacă sunt nişte cunoştinţe atunci calculatorul oferă mult mai mult, deci este o experienţă de viaţă şi o viziune asupra lumii. Aş putea numi din zona beletristică alte carţi, spre exemplu Fratii Karamazov de Feodor Mikhailovici Dostoievski care mi se pare iarăşi o carte importantă pe care un student în ştiinţe politice ar merita să o înţeleagă, să o citească şi să o înţeleagă pentru că pune problema viziunii despre dreptate şi, nu în ultimul rând Republica lui Platon."
Doina Olga Ştefănescu recomandă...
"Aş recomanda tuturor studenţilor să citească şi dincolo de specialitate. Un sociolog care nu citeşte şi puţină literatură va avea o abordare saracită a „realităţii” pentru că structura personală va fi „incompletă”."
Cătălin Augustin Stoica recomandă...
"Recomandări din literatura de specialitate: Arthur Stinchcombe „Constructing Social Theories”, Anthony Giddens „Capitalism and Modern Social Theory”, Raymond Aron „Les étapes de la pensée sociologique”, Howard Becker „Outsiders: Studies in the Sociology of Deviance”, Paul Lazarsfeld, H. Gaudet, B. Berelson „People’s Choice: How the Voter Makes Up his Mind in a Presidential Campaign”, Peter M. Blau and Ottis Dudley Duncan „The American Occupational Structure”, Mark Granovetter „Getting a Job: A Study of Contacts and Careers”, Erving Goffman „The Presentation of Self in Everyday Life”, Ivan Szelenyi „Socialist Entrepreneurs”, Gil Eyal, Ivan Szelenyi, and Eleanor, Townsley „Making Capitalism without Capitalists”, Andrew Walder „Communist Neo-Traditionalism”, Vladimir Tismăneanu „Stalinism for All Seasons: A Political History of Romanian Communism”."
Mihaela Miroiu recomandă...
"Voi recomanda autori cărora eu le datorez enorm şi sper să le datoraţi şi voi: marii inspiratori în teorie politică şi etică în politică: Imm. Kant, John Stuart Mill, Hannah Arendt, John Rawls, Michael Walzer, Ronald Dworkin. Inspiratoare în teorii feministe: Carol Pateman, May Daly, Susan Moller Okin, Carol Gilligan, Joan Tronto, Ane Phillips."
Marius Precupeţu recomandă...
"Cărţi de specialitate: Earl Babbie-The Practice of Social Research (Wadsworth Publ. Co., Belmont-California, USA, 1992), King, Keohane şi Verba - Fundamentele cercetării sociale (Polirom, Iaşi, 2000).
Recomand şi citirea romanului 1984 al lui Geoge Orwell (pentru a înţelege mai bine un regim totalitar pe care nu l-au experimentat în mod direct)."
Andrei Ţăranu recomandă...
"Ordinea politică a societăţilor în schimbare" de Samuel P. Huntington, "Wellcome in the desert of the real" a lui Slavoj Zizek, "Critica raţiunii cinice" a lui Peter Sloterdijk, "Fraţii Karamazov" de F. Dostoievski, "Memorialul de la Mafra" de Jose Saramago.
Florian Niţu recomandă...
"Dicţionarul de sociologie, Anuarul Statistic al României, Colecţiile de studii şi cercetări realizate de colegii lor din anii anteriori."
Mihai Păunescu recomandă...
"Pot citi şi beletristică, dar vreau să le recomand şi ceva ce are legătură cu specializarea lor - de exemplu, îi pot citi pe clasicii ruşi - Fiodor Dostoievski, pe George Orwell, pe Jane Austen – „ Mândrie şi prejudecată”, dar şi din literatura sociologică propriu-zisă, i-aş recomanda pe clasici dar pe de altă parte studenţii trebuie să ştie că sociologia actuală este altceva decât ceea ce vorbesc clasicii şi aş recomanda să citească ce se publică în jurnalele de specialitate în zilele noastre, accesul la biblioteci online precum Jstore e important - James Samuel Coleman - „Foundations of Social Theory” este o lucrare foarte influentă la ora actuală, dar despre care prea puţini studenţi ştiu. Ca beletristică aş putea să le recomand ce citesc eu - literatura japoneză, dar sunt multe posibilităţi, aproape tot ce se publică la editurile Humanitas şi Polirom."
Aurelian Muntean recomandă...
"Evident, în primul rând cărţi de specialitate. Din nefericire, multe cărţi de specialitate publicate în afara României nu sunt traduse (încă). De aceea un student la sociologie, la fel ca şi studentul de la ştiinţe politice trebuie să citească cel puţin în engleză, dacă nu şi în franceză, şi evident în limba română (unii nu citesc nici în limba maternă, nu neaparat pentru că nu pot). Pentru studii concentrate, care să pună bazele unei gândiri interdisciplinare în domeniul sociologiei, recomand: Janoski, Thomas, Robert Alford, Alexander Hicks şi Mildred A. Schwartz. The Handbook of Political Sociology. States, Civil Societies, and Globalization. Cambridge: Cambridge University Press, 2005.Pentru o înţelegere a teoriilor sociale care stau la baza abordărilor sociologiei recomand: Coleman, James S. Foundations of Social Theory. Cambridge, Massachusetts: The Belknap Press of Harvard University Press, 1990.Pentru un studiu concentrat, clasic, de referinţă şi, de asemenea, bazat pe interdisciplinaritate, recomand: Hirschmann, Albert O. Abandon, Contestare Si Loialitate. Bucharest: Nemira, 1999. Pentru a înţelege de ce sociologia poate fi studiată în lipsa ştiinţelor politice şi a relaţiilor internaţionale, dar acestea din urmă nu pot fi studiate, înţelese temeinic şi apoi folosite în activitatea academică în lipsa studiului sociologiei, recomand următoarele două cărţi. Cărţi ca acestea două le oferă studentilor la sociologie atuul metodologic pe care trebuie să-l folosească: King, Gary, Robert Keohane, Sydney Verba. Fundamentele Cercetarii Sociale. Iasi: Polirom, 2000 şi King, Ronald F. Strategia Cercetarii. Treisprezece Cursuri Despre Elementele Stiintelor Sociale. Iasi: Polirom, 2005. În final, recomand studenţilor la sociologie următoarea carte, pentru a vedea că şi din România se pot produce idei academice cu rezonanţă universală, carte care este mai cunoscută în ţări precum Spania, Brazilia, Italia, Germania, decât în România: Manoilescu, Mihail. Le Siecle Du Corporatism. Doctrine Du Corporatisme Integral Et Pur. Nouvelle Edition ed. Paris: Librairie Felix Alcan, 1938."