Prof. Univ. Dr. Vintilă Mihăilescu
"Relaţia ideală dintre un profesor şi un student este pur şi simplu o relaţie umană. Nici mai mult, dar nici mai puţin. Doar că această relaţie este marcată, din capul locului de o asimetrie: profesoratul este o vocaţie; a fi student nu este. Studentul este, de obicei, în căutarea unei vocaţii – sau, mai frecvent, în căutarea unei slujbe. Drept care va întreba neîncetat: La ce îmi foloseşte asta ? La care profesorul, dacă este onest, va trebui să răspundă în numeroase cazuri că ceea ce tocmai s-a străduit să le spună sau să le arate nu este o garanţie nici pentru bogăţie, nici pentru fericire... Relaţia profesor-student se construieşte deci cu greu, pas cu pas. Şi presupune de ambele părţi una dintre cele mai mari arte ale comunicării umane, aceea de a-l asculta pe celălalt. Dar studenţii sunt adesea prea tineri pentru a avea această răbdare, iar profesorii sunt uneori prea obosiţi pentru a mai avea răbdarea necesară...
O relaţie normală – nu aş spune neapărat „ideală” – între profesor şi studenţi necesită aşadar timp şi se desfăşoară şi în afara orelor de curs. Cele mai multe şi mai fructoase discuţii cu studenţii le-am avut astfel la o cafea sau în lungile nopţi de teren. Într-un fel, exact această aparentă „pierdere de vreme” este cea mai productivă şi ajută la transformarea simplului act de transmitere de informaţii într-un act educativ propriu-zis.
În realitate, această bună relaţie dintre profesor şi student este afectată în ultima vreme de o grabă pragmatică de ambele părţi: studenţii încep să îşi caute un „job” încă din primul an sau urmează mai multe facultăţi deodată iar facultăţile se întrec, din motive financiare, să aibă cît mai mulţi studenţi. Nici profesorii şi nici studenţii nu mai au astfel timp (şi chef...) de „relaţii aprofundate”. Ceea ce se întîmplă atunci este un fel de (auto)selecţie: dacă profesorul îşi exprimă disponibilitatea la dialog, ţine apoi de student să-şi manifeste interesul, pentru o problemă sau alta, pentru un profesor sau altul. Sau măcar pentru un grup sau altul de colegi, căci „viaţa studenţească” este tot ce poate fi mai frumos în aceşti ani."
Conf. Univ. Dr. Alfred Bulai
"De la studenţii mei mă aştept să fie studenţi şi să se comporte ca studenţi, ceea ce nu e puţin lucru, pentru că la început, în anul I, ei vin cu un anumit model de liceu, foarte obedient, centrat pe asimilarea de informaţii şi nu pe înţelegerea lor. Apoi, pe parcurs, se orientează spre modelul angajatului, intervin presiuni de ordin pecuniar şi trec prea repede peste statutul de student. Ideea este că unii rămân elevi prea mult timp, iar alţii devin prea repede angajaţi. Recomandarea mea este să nu uite că sunt studenţi şi că aceasta este o perioadă unică în viaţa lor, perioadă în care trebuie să fie cei mai spectaculoşi, cei mai entuziaşti. Este o perioadă în care ar trebui să înflorească din toate punctele de vedere, ca oameni, ca personalităţi. Cea mai mare calitate a unui student este motivaţia. Motivaţia este de fapt şi cel mai important lucru căutat pe piaţă de toată lumea, nu doar în facultate."
Cred că relaţia profesor-student nu este o relaţie abstractă şi nici una egalitară, în sensul în care nu putem vorbi de o relaţie universală, deoarece există diferenţe majore între stilurile profesorilor, între personalităţile lor, există talente didactice diferite. Pe de altă parte, studenţii sunt foarte diferiţi, iar eu îi tratez diferenţiat. Nu pot avea o relaţie universală cu orice fel de studenţi. Atunci când studenţii se implică mai puţin, relaţia rămâne una formală, definită de poziţiile respective. Dar există şi studenţi foarte implicaţi, dedicaţi muncii, studiului, fascinaţi de ideea de a învăţa, de a căpăta abilităţi şi atunci relaţia profesor-student devine una mai profundă, mai implicată, depăşind cadrele strict formale. Cred că pentru un profesor este ideal să-şi privească studenţii ca pe viitorii lui colegi."
Prof. Univ. Dr. Vladimir Pasti
"Principala aşteptare pe care o am faţă de studenţi este să fie interesaţi să construiască explicaţii noi, ştiinţifice, cu care să înlocuiască explicaţiile cu care au venit de acasă şi din licee. De aici, desigur, se desface un larg evantai de aşteptări: să fie creativi; să citească teorie, adică explicaţiile oferite de cercetare, şi să o citească critic; să testeze continuu teoriile cu date despre realitate, pe care să le caute; să fie tot timpul curioşi etc. Cunoaşterea ştiinţifică este încă – şi va mai fi multă vreme de acum încolo – un meşteşug mai degrabă decât o ştiinţă şi o artă mai degrabă decât o tehnologie. Chiar dacă o bună parte din ştiinţă este deja standardizată, esenţialul – adică cercetarea – rămâne o activitate foarte personală a celui care o face. Ca urmare, relaţia profesor-elev se apropie încă foarte mult de relaţia meşter-ucenic. La modul ideal, studentul este cel care imitându-şi profesorul pentru a-l contrazice, îşi construieşte propria personalitate de cercetător.
În realitate, relaţia profesor-student porneşte de la superstiţia bine fundamentată în anii de şcoală că profesorul deţine adevărul absolut (2+2=4, de necontrazis), pe care îl livrează în formă de reţete infailibile studenţilor. Iar ştiinţa constă într-un „caiet de reţete” de acest fel, uşor de cules din bibliotecile lumii. Ca urmare, studenţii se străduiesc să înveţe ce le predă profesorul şi, din păcate, îşi înăbuşă capacitatea creatoare în dauna celei reproductive. Este adevărat că, în acelaşi timp, această variantă este şi cea mai confortabilă pentru amândoi. Rezultatul final este, însă, un muncitor calificat în loc de un om de ştiinţă. În SNSPA însă ne străduim să creăm embrioni ai unor oameni de ştiinţă – un cercetător adevărat este rezultatul a vreo 8 ani de studii plus vreo 10 de experienţă proprie – şi cred că reuşim să facem asta în proporţie de vreo 30%."
Conf. Univ. Dr. Cristian Pîrvulescu
"Relaţia între profesor si student este o dubla relaţie, una de apropiere şi alta de natură academică, deci una umană si alta academică. Mi se pare ca ambele relaţii sunt importante pentru a putea trăi intr-o comunitate academică armonioasă pentru ca nu există profesor fara student şi student fara profesor . Ceea ce aştept de la studenţi dincolo de seriozitate şi dedicaţie fata de disciplină, faţă de domeniul stiinţelor politice este viziunea civică .Cred că universitatea este o foarte importantă instituţie democratică ,cred ca doar în masura în care se poate gândi o forma de colaborare reală între profesor şi student universitatea are un viitor si dacă 1000 de ani de istorie a universităţii europene pledează pentru calitaţiile sale totodată sunt convins că schimbările tehnologice pun universitatea în faţa unor mari dileme ca şi cele legate de noua viziune privind finanţarea. De aceea studenţii sunt esenţiali în raportul lor cu mediul academic , modul în care ei se raportează la comunitatea academică in special care de fapt defineste universitatea, universitatea există nu doar prin profesorii ei ci în primul rând prin studenţii ei şi prin absolvenţi. […] ceea ce vad la studenţii mei este exact aceast interes faţă de problemele ţării. Nu sunt nişte cosmonauţi care s-au ratăcit în S.N.S.P.A.- Facultatea de Ştiinţe Politice au deja nişte ideei destul de clare."
Conf. Univ. Dr. Olga Doina Ştefănescu
"Întrucât învăţământul preuniversitar este construit pe competenţe din 2000, mă aştept ca studenţii să aibă deprinderi şi competenţe minimale de studiu, constructţe şi argumentare a unui punct de vedere. Relaţia dintre profesor şi student ar fi astfel o relaţie a cărei finalitate este învăţarea. (profesor ca şi „organizator” al condiţiilor de învăţare, studentul ca şi participant la propria formare.)"
Prof. Univ. Dr. Mihaela Miroiu
"De la studenţi mă aştept la curiozitate şi seriozitate intelectuală, pe scurt: mă aştept ca, odată ales un domeniu de specializare, să se ataşeze de acesta intelectual, moral şi afectiv. Să citească, asculte, analizeze. Să vadă lumea din perspectiva teoriilor domeniului, să dorească să schimbe teoriile şi, de ce nu, să sprijine ca lumea să devină mai umană, mai inclusivistă.
La modul ideal, studentul (studenta) devine persoana care foloseşte critic ce a învăţat, este creativă, îi va da autografe profesoarei, dar îşi va privi cu respect şi drag părintele intelectual, bucuroasă că a avut din cine creşte diferit.
În realitate, relaţia dintre profesor şi student este şi aşa ca mai sus. Desigur că poate să fie şi o relaţie „funcţionărească”, adică reciproc sterilă şi, uneori, chiar o relaţie ostilă."
Conf. Univ. Dr. Andrei Ţăranu
"În ceea ce mă priveşte, aşteptările de la studenţi sunt relativ scăzute, aşteptându-mă ca aceştia să mă uimească de fiecare dată cu cunoştineţele lor. Nu cred că trebuie nici să pleci de la nimic, dar nici să ai expectanţe foarte mari, având în vedere faptul că majoritatea abia a ieşit din liceu. Relaţia ideală ar fi de prietenie bazată pe respect reciproc. De obicei, şi sper că nu este şi cazul meu, profesorii îşi aumă o anumită aroganţă şi superioritate în relaţia profesor student."
Lector Univ. Dr. Cătălin Augustin Stoica
"Imi doresc ca studenţii să dea dovadă de seriozitate şi pasiune faţă de ceea ce studiază. În plus, mă aştept să muncească (în sensul de a se dedica studiului) foarte mult. Cred că pasiunea pentru o anumită disciplină sau sub-disciplină reprezintă lucrul cel mai important. Nu poţi să faci un lucru bine dacă nu eşti pasionat de el. O relaţie profesor-student la modul ideal se bazează în primul rînd pe respect reciproc. Din punctul meu de vedere – poate puţin egoist – consider că dialogul cu studenţii şi activitatea didactică mă ajută enorm pentru perfecţionarea mea profesională. Ca profesor eşti nevoit să faci faţă în mod constant provocărilor intelectuale venite din partea studenţilor, iar pentru a răspunde acestor provocări trebuie să te pregăteşti în permanenţă. Dacă vreţi, activitatea didactică mă împiedică să mă plafonez şi acesta este un lucru extrem de important. Aşadar, mă aştept să învăţ multe de la studenţii mei.
În realitate, relaţia profesor-student diferă într-o oarecare măsură de aşteptările mele. Cel mai problematic aspect al acestei relaţii ţine de lipsa de seriozitate a studenţilor şi lipsa de pasiune pentru ceea ce studiază. De multe ori, sunt dezamăgit de scuzele şi trucurile ieftine la care unii studenţi apelează pentru a justifica absenţa de la cursuri sau lipsa pregătirii la cursuri şi seminarii."
Lector Univ. Florian Niţu
"De departe, dorinţa de a dezvolta şi rafina cunoştinţele şi competenţele profesionale în domeniul studiat, este cea mai importantă aşteptare pe care o am de la studenţi. Generic vorbind, nu poţi ajuta pe cineva să se dezvolte profesional şi personal dacă nu doreşte acest lucru. Nu poţi forţa pe cineva să înveţe dacă nu este interesat de propria dezvoltare şi evoluţie profesională. La modul ideal, relaţia profesor-student ar trebui să se bazeze pe această motivaţie complementară: dorinţa primului de a transmite şi forma cunoştinţe şi competenţe şi dorinţa celui din urmă de a achiziţiona cunoştinte şi competenţe. Este o relaţie de parteneriat ce implică o anumită maturitate şi din partea studenţilor. Din păcate, destul de mulţi studenţi vin la facultate cu atitudinea elevului din şcoala generală: „este datoria profesorului să mă constrângă să învăţ şi datoria mea să mă eschivez cât mai mult de la constrângerile profesorului". Această atitudine se transformă în liceu într-un joc de-a şoarecele şi pisica în care şcoala, profesorii şi părinţii aleargă după elevi pentru a merge la şcoală şi pentru a învăţa. Este un joc copilăresc în care profesorul şi elevul se plasează pe baricade diferite şi care, adesea degenerează într-o relaţie distantă şi disjunctă.
Facultatea, cel puţin facultatea noastră, este un mediu cu mult mai puţin constrângător pentru student. Oferă o libertate decizională mare studenţilor dar, în acelaşi timp, şi o responsabilitate mare: responsabilitatea propriei dezvoltări şi evoluţii profesionale. Personal, nu am obiceiul de a face prezenţa la cursuri sau seminarii tocmai pentru că nu mă interesează să investesc timp şi energie în dezvoltarea profesională a unui adult care doreşte cu totul altceva. Facultatea cred că este primul loc în care foştii elevi de liceu sunt trataţi ca adulţi responsabili."
Lector Univ. Dr. Marius Precupeţu
"Mă aştept de la studenţii mei la o comunicare mai bună atât în ce priveşte conţinutul cursurilor, cât şi a metodelor de abordare a problemelor. Aşteptările se leagă de recomandările studenţilor privitor la temele de discuţie la seminarii. Relaţia profesor student este foarte greu de prezentat."
Lector Univ. Dr. Mihai Păunescu
"E greu de spus care ar fi relaţia ideală dintre profesor-student, cred că s-ar baza pe respect din partea amândurora. În primul rând profesorul trebuie să conştientizeze că este un furnizor de servicii, că este plătit pentru asta şi că trebuie să produca valori adecvate, să producă un serviciu care să-i fie de real folos studentului. Profesorul trebuie să ofere materiale, să-şi adapteze materialele în funcţie de cerinţele pieţei, în sensul acesta dă dovada de respect faţă de student. Pe de altă parte, studentii ar trebui sa participe la cursuri si seminarii, sa se pregateasca pentru seminarii, să participe activ la desfăşurarea seminariilor, să interacţioneze cu ceilalţi studenţi pe forumuri, cam asta ar trebui sa se întâmple.
În realitate se întamplă că şi studentul şi profesorii îşi urmăresc într-un mod cvasiindependent obiectivele, profesorul vrea să îşi facă materia, în timp studenţii vor să promoveze, să obtină diploma, fără să conştientizeze că nu numai diploma este importanta ci şi formarea de competenţe."
Lector Univ. Aurelian Muntean
"Studenţii la sociologie şi ştiinţe politice au la dispoziţie două domenii de studiu care se bazează pe interdisciplinaritate. Prin urmare, cred că studenţii trebuie să îşi tină mintea deschisă către idei diferite, care pot fi chiar opuse, către metode de analiză diferite, adaptate realităţii complexe pe care ei, ca specialişti în sociologie şi ştiinte politice, o analizează.
Relaţia trebuie să fie una de respect reciproc, bazată pe încredere şi pe colaborare în desfăşurarea cursurilor, a seminariilor, a cercetarilor comune sau a lucrărilor pe care studenţii le elaborează sub coordonarea profesorului. Studentul urmează cursurile facultăţii pentru a învaţa de la profesori. Cred că şi profesorii trebuie să înveţe tot timpul de la studenţi. Acest tip de relaţie student-profesor mă străduiesc să o pun în praticaă la cursurile şi seminariile pe care le predau la facultate, dar şi în relaţia cu studenţii pe care îi coordonez în diverse cercetări sau lucrări de licenţă."