“Fascinaţia diferenţei” (1999)
După peste zece ani de reveniri permanente în zona Novaci din nordul Olteniei, împreună cu colegi şi studenţi, cartea de faţă prezintă diferenţele psihologice, sociale, culturale dar şi bio-medicale existente între pămînteni (agricultori băştinaşi) şi ungureni (păstori veniţi cu două secole în urmă din Mărginimea Sibiului) şi încearcă să răspundă la două întrebări care ne-au fascinat tot timpul: Cum este posibil ca aceste două colectivităţi de ţărani din aceeaşi localitate să fie atît de diferite ? Cum este posibilă diferenţa în general ?
„Vecini şi Vecinătăţi din Transilvania” (2002)
În prima zi a unui prim teren cu studenţii în Cristian, lîngă Sibiu, am avut cu toţii surpriza să descoperim încă funcţională o foarte veche instituţie săsească: Vecinătatea sau Vecinia sau, în germană, Nachbarschaft. Preluată de la saşi şi generalizată în toată zona de Imperiul Habsburgic, Vecinătatea este o formă de organizare socială specifică şi diferită de cele practicate de români. Transilvania este greu de înţeles fără cunoaşterea acestui „spirit de Vecinătate”. Bazat pe cîţiva ani de teren cu studenţii şi reunind cîteva dintre contribuţiile acestora, volumul încearcă să ofere instrumentele unei astfel de înţelegeri.
„Socio-hai-hui...” (2000, 2006)
Antropologia este observaţie cotidiană. Aproape de la începutul tranziţiei trans-scriu aceste observaţii de zi cu zi într-o coloană a revistei Dilema (Veche). Cele două volume (O altă sociologie a tranziţiei şi Socio-hai-hui prin arhipelagul România, dar şi un volum antologic publicat în Yugoslavia) sunt selecţii ale acestor „pilule” dilematice, oferind o imagine antropologică a tranziţiei noastre cea de toate zilele.
„Antropologie. Cinci introduceri.” (2006)
Antropologia, ca orice altă ştiinţă, este aceeaşi în România şi în Anglia, de pildă. La fel şi predarea sau prezentarea ei. Volumul de faţă nu este deci un tratat de „antropologie românească”, ci doar o încercare de familiarizare a publicului românesc cu problemele generale ale antropologiei şi cu faptul că aceasta nu priveşte doar populaţiile „primitive”, ci şi – dacă nu în primul rînd – pe noi înşine. Ilustrarea frecventă a temelor şi problemelor antropologice prin cazuri din România este de folos în acest sens.